Spre dimineata am fost trezit de latratul unui caine. M-am trezit buimac. Intunericul nu se risipise inca si mai tinea in frau lumina pentru cateva ceasuri. Am scos capul dintre cocenii ce alcatuiau casa mea. Pe camp o fantasma de om si un caine mare cu latratul gros se apropiau de locul in care vietuiam.
- ‘Neata bade Gheorghe! Te-am trezit?
- ‘Neata! io de colo, nestiind bine cu cine ma intretin.
- Sunt ciobanu’ Ilie, de la stana din deal. Am nevoie de ajutorul tau. Ce zici, ma ajuti? Sau ai altceva mai bun de facut?
Nu-i vad prea bine fata, dar imi dau seama ca are un ranjet sarcastic pe chip. Asa ca-i raspund mai mult in soapta:
- Sa dorm…
Imi iau haina de pe pat si il urmez.
M-am trezit in miez de noapte cu ciobanul Ilie la “poarta”
decembrie 7, 2008 la 3:37 pm (din casa)
